Cetăţi cuprinse in proiect

Cetatea Ineului, jud. Arad

De la reşedinţă de vară a principilor transilvăneni la cămin pentru copii cu dizabilităţi în vremea comuniştilor, de la preamărire în vremea lui Mihai Viteazul la decădere în anii ’80-’90, de la lux la sărăcie şi ruină. Aşa poate fi spusă, pe scurt, povestea Cetăţii Ineu, o operă a arhitecturii Renaşterii târzii care încă mai aşteaptă să-şi redobândească strălucirea pe care o merită.

Istoric

Cetatea nu este atestată documentar decât târziu, probabil în cursul secolului al XV-lea. Prima ei consemnare este din anul 1472. Mai târziu, importanţa cetăţii a crescut, devenind centrul unui mare domeniu nobiliar, compus din circa 30 de sate. Ea capătă importanţă după 1541 când, alături de Caransebeş, Lugoj şi Oradea, devine o verigă însemnată în centura vestică de apărare antiotomană a Princip­atului. În 1566 este cucerită de otomani. În 28 octombrie 1595, ca urmare a Bătăliei de la Şelimbăr, garnizoana otomană de la Ineu a fost silită să capituleze, iar cetatea a ajuns în stâpânirea lui Mihai Viteazul. Câţiva ani mai târziu, în timpul principilor transilvăneni, Gheorghe Rakoczi I şi Gheorghe Rakoczi al Il-lea, cetatea a fost renovată şi consolidată.
Adevăratul autor al construcţiilor astăzi vizibile a fost mag­natul Gabriel Haller (între anii 1645-1652). În 1658 cetatea este din nou cucerită de turci, care au stăpânit-o până la sfârşitul secolului al XVII-lea, când este ocupată de trupele habsburgice. De atunci a avut diferite utilităţi, chiar şi insolite, ajungând astăzi în stare de părăsire.

Construcţie

Din cea dintâi fortificaţie, cea a castelului din secolul al XV-lea, nu se ştie cu precizie ce s-a refolosit. În prezent, la Ineu ne întâlnim cu un monument impresionant, de formă patrulateră, având la colţuri patru bastioane circulare. La interior, toate curtinele sunt dublate de corpuri de clădiri în care odinioară intraseră toate utilităţile (palat, apartamente private, capelă, depozite). Cele mai multe dintre decoraţiile interioare au dispărut sau au fost ascunse de renovările nein­spirate ale epocilor mai noi. Zidurile erau înconjurate pe trei laturi de şanţuri cu apă, iar pe cea de-a patra curgea Crişul Alb. Remarcabilă a fost odinioară poarta, dotată cu un pod cu trei punţi mobile.

Prezent

Cetatea a fost restaurată ultima dată în anii ’70. Însă acea consolidare nu i-a fost de mare folos pentru că fortificaţia a fost transformată de regimul comunist în şcoală specială pentru elevii cu deficienţe psihice şi fizice. Până în 1989, fosta fortificaţie a adăpostit copii pe care regimul comunist îi ascundea între zidurile înalte. Mărturie stă sala de sport din incinta cetăţii, pe pereţii căreia au rămas picturile „Daciadei”.

Localizare / Acces

Localitate: orașul Ineu, județul Arad
Perioada recomandată de vizitare: pe tot parcursul anului

Perioada:

Secolul al XV-lea

Galerie Imagini

Investim în viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi co-finanţat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională. Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, va invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro