Cetăţi cuprinse in proiect

Cetatea Colț, jud. Hunedoara

Cetatea Colţ a aparţinut familiei Cândea, considerată, până în secolul al XVII-lea, cea mai influentă familie nobiliară din Ţara Haţegului, recunoscută pentru averile şi ambiţiile ei. Însă, faima cetăţii i-a fost adusă de Jules Verne care, din iubire pentru misterioasa româncă Luiza, a scris cartea „Castelul din Carpaţi”.

Istoric

Cetatea Colţ a fost ridicată în secolul al XIV-lea de una dintre cele mai cunoscute familii de nobili transilvăneni români, a cneazului de Râu de Mori, Cânde. Numele fusese iniţial o poreclă: „Nicolaus dictus Kende”, adică „Nicolae, zis Căpetenie”. Prin maghiarizare, familia este recunoscută astăzi sub numele de Kendeffy. Deşi menţionată târziu, la început de secol al XVI-lea, este categoric databilă cândva în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Important este şi că păstrează cel mai vechi nume românesc de cetate din provincie. Familia a avut o ascensiune continuă, depăşind Vatra Haţegului. Preţul acestei ascensiuni a fost acela al îmbrăţişării religiei catolice. Cnejii Cândea s-au împărţit în două familii, din care ramura Kendeffy a rămas pe loc, amplificând cuibul fortificat.

Cu ziduri groase şi turnuri înalte de apărare, cetatea era capabilă să facă faţă unei artilerii. La mijlocul secolului al XVII-lea, Cetatea Colţ a fost implicată în luptele care au însoţit invazia turco-tătară. A fost abandonată curând după 1700, după eliberarea de turci a Banatului, iar familia Kendeffy s-a mutat în alte rezidenţe, cum ar fi castelul construit la Sântămărie Orlea.

Construcţie

Cetatea Colţ a fost ridicată, în secolul al XIV-lea, pe o stâncă, iar legătura cu masivul muntos era făcută de un pod mobil. În interior era protejată de un turn pătrat, care fusese destinat locuinţei stăpânilor şi castelanilor. Ulterior, în secolul al XVI-lea, cetatea a fost întărită cu încă două turnuri cu muchii în ax, adaptate uzului armelor de foc.

Legende

Se spune că Cetatea Colţ a fost sursa de inspiraţie pentru romanul „Castelul din Carpaţi” al lui Jules Verne. Criti­cii care au studiat opera lui Jules Verne susţin că scriitorul a făcut o călătorie în Transilvania, unde a fost însoţit de o frumoasă şi misterioasă femeie din Homorod. Se presupune că aceasta a fost ultima mare iubire a lui Jules Verne şi că povestea lor s-ar fi consumat în castelul din Carpaţi.
Localnicii ştiu povestea unei fete de 17 ani care, în 1862, şi-ar fi lăsat baltă mirele, în toiul pregătirilor de nuntă, şi a fugit de la părinţi. O chema Luiza, iar Jules Verne îi spunea „unica sirenă”. Viaţa i-a despărţit pe cei doi. Tânăra s-a căsătorit cu altcineva şi a plecat la Bucureşti. Dragostea lor s-a consumat apoi în scrisori, dar, cu timpul, s-a stins.

Prezent

Din Castelul din Carpaţi al lui Jules Verne au mai rămas turnul-locuinţă şi zidurile de odinioară. Odată intrat între zidurile înalte şi bolţile rămase de la distrugerea unor componente, locul parcă prinde viaţă. Te aştepţi ca, din moment în moment, să-i auzi venind pe boierii din neamul Cândea sau să-ţi răsune în urechi vocea Stillei, cântăreaţa italiană de operă, personajul principal al cărţii lui Jules Verne.

Localizare / Acces

Localitate: comuna Râu de Mori, județul Hunedoara
Perioada recomandată de vizitare: primăvara și vara

Perioada:

Secolul al XIV-lea

Galerie Imagini

Investim în viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi co-finanţat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională. Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, va invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro